Monitorizarea şi controlul tratamentului anticoagulant oral în România prezintă o serie de probleme şi dificultăţi specifice:

• Preferinţa pentru Acenocumarol. La noi în ţară se indică aproape exclusiv tratamentul cu Acenocumarol (Sintrom, Trombostop). Acest medicament permite întreruperea mult mai rapidă şi mai simplă a anticoagularii, având o durată mai scurtă de acţiune, dar din acelaşi motiv farmacocinetic răspunsul INR la tratament va prezenta fluctuaţii mai ample. Acenocumarolul este mai puţin studiat ştiinţific decât Warfarina.
• Absenţa clinicilor de anticoagulare În ţările dezvoltate monitorizarea tratamentului anticoagulant oral se face în servicii ambulatorii specializate, numite `clinici de anticoagulare'. Această abordare permite scăderea evenimentelor adverse (hemoragii, tromboze) sub tratament la aproximativ jumătate. În România, prima (şi deocamdată singura) clinică de anticoagulare este centrul de control al anticoagulării din cadrul policinicii MedPlus care funcţionază în regim privat. Este improbabil ca în următorii ani să se reuşească înfiinţarea a suficient de multe centre ca să acopere întreaga populaţie anticoagulată (aprox. 1% din populaţia generală la un moment dat).
• Absenţa serviciilor de genetică medicală Metodele moderne de predicţie a dozelor de anticoagulant includ determinarea varietăţii genetice a pacienţilor (în special pentru genele enzimelor CYP450-2C9 şi VKORC1) care nu este posibilă la noi datorită absenţei acestei specialităţi medicale.

• cercetări asupra farmacocineticii, farmacodinamicii interacţiunilor medicamentoase şi profilului de risc al Acenocumarolului
• întreţinerea unei colecţii de resurse educaţionale şi de informare online, în primul rând simulatorul Warfarissimo