Ce este tratamentul anticoagulant oral

Sângele circulă prin vasele de sânge (artere şi vene), fiind în mod normal lichid. Dacă ne rănim, sângele va curge în afara vaselor, şi/sau a corpului, fenomen numit sângerare (sau hemoragie).

Din fericire, la omul sănătos, sângerarea încetează destul de repede, deoarece sângele se încheagă, adică formează un coagul. Altfel spus, sângele normal are proprietatea de a se coagula când nu mai se mai află în interiorul unor vase de sânge normale.

La omul sănătos sângele nu se coagulează niciodată în interiorul arterelor sau venelor, dar în unele boli apare acest risc. Coagularea sângelui în vas poate avea consecinţe serioase, uneori fatale.

Medicamentele anticoagulante schimba compoziţia chimică a sângelui astfel încât acesta să se coaguleze mai greu (mai încet).

Unele se administrează oral, altele injectabil. Acestea din urmă îşi încep acţiunea imediat şi au şi alte avantaje, dar nu se pot administra decât pentru perioade scurte de timp.

Când se prescrie tratamentul anticoagulant

În bolile în care riscul de coagulare spontană a sângelui în interiorul vaselor este mare, şansele de supravieţuire şi de evitare a unor infirmităţi sau a unor suferinţe importante sunt crescute foarte mult dacă se reduce capacitatea sângelui de a se coagula.

În aceste situaţii, medicul va prescrie un tratament anticoagulant. Dacă trebuie administrat pe o durată mai îndelungată (de câteva zile), pentru tratament se vor folosi anticoagulante orale.

Cât de mult trebuie redusă capacitatea sângelui de a se coagula

Capacitatea sângelui de a se coagula se măsoară prin viteza de coagulare şi se exprima prin analiza numită INR (de la `International Normalised Ratio').

La omul sănătos, INR este 1.

Sub tratament anticoagulant corect condus, INR poate fi de exemplu de 2.5. Aceasta înseamnă că, în condiţii standardizate, sângelui acelei persoane îi va trebuie de 2.5 ori mai mult timp să se coaguleze (de exemplu, îi va lua 30 de secunde în loc de 12).

În funcţie de boală, tratamentul anticoagulant oral poate fi administrat pentru atingerea unui INR de 2-3, sau de 3-4, sau de 3.5-4.5.

Există riscuri legate de acest tratament?

Da. Dacă sângele se închează mai greu, atunci orice rănire va fi urmată de o sângerare mai importantă. De asemenea, orice hemoragie internă, cauzată de vreo altă boală (cum ar fi ulcer gastroduodenal) va fi mai severă la pacientul anticoagulat.

Datorită acestor riscuri, tratamentul se indică de către medic doar atunci când riscul lăsării sângelui în starea de coagulabilitate normală este mult mai mare.

Riscul de sângerare abundentă este proporţional cu valoarea INR, adică proporţional cu scăderea capacităţii sângelui de a se coagula.

În acelaşi timp, trebuie evitat riscul de coagulare intravasculară sau intracardiacă, asociat bolii pentru care a fost administrat tratamentul. Din această cauză pentru fiecare caz (pacient) în parte, medicul identifică un interval optim în care trebuie menţinut INR.

Ce puteţi face pentru a reduce aceste riscuri?

Majoritatea pacienţilor care primesc tratament anticoagulant reuşesc să ducă o viaţa normală, mult mai îndelungată şi mai bună decât dacă nu ar lua acest tratament.

Acest obiectiv, în general accesibil, necesită însă anumite măsuri pentru controlarea tratamentului, măsuri care nu pot fi luate fără participarea activă a pacientului.

Aceste măsuri sunt relativ numeroase, dar simple:

• respectaţi cu stricteţe schema de tratament prescrisă:
  • medicamentul anticoagulant trebuie luat exact în doza şi la momentul indicat, în general pe stomacul gol, separat de alte medicamente (la cel puţin o oră inainte sau după administrarea altor medicamente);
  • dacă aţi uitat o doză este mai bine să o luaţi mai tarziu decât să n-o luaţi deloc, chiar în condiţii suboptime (pe stomacul plin, odată cu alte medicamente, etc).
• Întrucât reactivitatea organismului dumneavoastră la tratament poate să se schimbe în timp, cel puţin o dată pe lună trebuie să controlaţi valoarea INR; dacă aceasta nu este optimă medicul va reajusta regimul de administrare;

  Ideal, medicul la care vă prezentaţi trebuie să fie familiar cu cazul dumneavoastră şi cu istoricul tratamentului anticoagulant pe care îl urmaţi.

• Evitaţi traumatismele sau alte cauze de sângerare; sunteţi mai susceptibil la hemoragii decât eraţi pe vremea când nu luaţi tratament anticoagulant!
• Informaţi orice cadru medical la care vă prezentaţi pentru orice motiv că sunteţi sub tratament anticoagulant;
• Urmăriţi-vă starea de sănătate şi in special încercaţi să identificaţi imediat orice hemoragie; acestea se pot manifesta şi prin:
  • echimoze (vânătăi) întinse sau hematoame (proeminenţe nou apărute, eventual de culoare vineţie);
  • schimbarea culorii urinii în roşu sau cafeniu;
  • sânge roşu în scaun sau scaun de consistenţă moale negru lucios, ca păcura (melenă, adică scaun care conţine sânge digerat);
  • vărsături cu sânge sau cu aspect de zaţ de cafea;
  • o paloare neobişnuită, cel puţin a feţei şi a palmelor, tensiune neobişnuit de scăzută, puls crescut;
  În astfel de cazuri este important să vă prezentaţi de urgenţă la spital. În general se pot lua măsuri pentru limitarea hemoragiei sau a consecinţelor acesteia.

  Mici hemoragii din gingii la periajul dentar, pe de altă parte, nu constituie motiv de îngrijorare. De asemenea nu trebuie să vă îngrijoreze hemoragii mici (mai puţin de o cană de sânge) din traumatisme minore (de exemplu înţepături) dacă au încetat în cele din urmă.

Cabinete specializate de control al tratamentului anticoagulant oral

În cele mai multe ţări, tratamentul anticoagulant oral este monitorizat în servicii specializate numite centre sau cabinete de control al tratamentului anticoagulant oral. Controlul în astfel de centre poate reduce incidenţa reacţiilor adverse la tratament de două până la trei ori.

În România funcţioneaza:

• un centru pilot la Spitalul Universitar Bucureşti, orientat în principal spre cercetarea dinamicii INR şi variabilităţii răspunsului la tratament prin modelarea computerizată a mecanismului de acţiune a anticoagulantelor orale;
• un cabinet în cadrul Serviciului Ambulator al Spitalului Universitar Bucureşti;
• un cabinet de anticoagulare în cadrul Policlinicii MedPlus.